La ce folos un drum… dar fără Dumnezeu                
La ce folos speranță… când nu crezi în nimic 		
Spre nicăieri s-ajungi e drumul cel mai greu 
Când simți durerea amară a sufletului tău 
Stând la răscruci de drumuri… singur părăsit. 
Ce vezi la poarta vremii azi în fața ta 
Cenușă doar și un scop în infinit pierdut 	
De ce ai respins Iubirea… când Ea te căuta 
Cu mâinile întinse să-ți dea Lumina Sa     
Iar tu să te oprești din drum atunci n-ai vrut. 
La ce folos comori… și bogății de o clipă                            
Ca prin răstimp să vezi că tu nu ai nimic  	
Azi plângi cu pieptul prăbușit de frică 
Că-n calea vieții din suflet ai făcut risipă 
Și ai ajuns prea slab, neputincios și mic. 
Te zbați din răsputeri… dar fără Dumnezeu   
Iar pașii tăi se afundă-n gol și în ruină  
Și tu dezamăgit… privești în jurul tău 
Căci orologiul bate și-ți pare foarte rău 
C-ai adunat în pumni doar zgura și rugină. 
La ce folos un drum… când viața ta apune           
Iar în ce te-ai încrezut cândva… e doar un fum                      
Și astăzi lăcrimând, respins de toți în lume 
Ai înțeles… că toate sunt deșertăciune 
Și ce ai agonisit s-a prefăcut în scrum.      
Ce mai aștepți… e timpul ca să te oprești                 
Nu te bizui pe înălțimea minții tale                               
Azi Dumnezeu te cheamă să te pocăiești 
Nu vrea ca drumul tău în iad tu să-l sfârșești 
Unde nu va mai fi nici când în veci iertare. 
                       *******