Mândria și lăcomia au legat prietenia
Amândouă aici lucrează și viața îngreunează
Și vin din același hău și-au ca tată pe cel rău
Ochii văd și cer într-una, nu se satură nici una
Lăcomia de avere, iar mândria de plăcere.

Prin Lucifer au pătruns, omenirea au distrus
Și de mii de ani lucrează și împrăștie doar groază
Dacă te-a prins lăcomia, ai sfârșit cu veșnicia,
Și sufletul cel curat ce Dumnezeu ți l-a dat,
Va ajunge la cel rău departe de Dumnezeu.

Diavolul de-abia așteaptă ca să pierzi tu calea dreaptă
Din rai când a fost gonit, el pe lucru s-a pornit
El dă omului mândrie, răutate, lăcomie,
Mintea îi învălmășește, și-adevărul ocolește.
Și merge pe căi străine așteptând să-i fie bine.

Și nu-și dă sărmanul seama că ascultă de Satana,
El n-are nimica bun să-i dea omului pe drum
Dumnezeu l-a aruncat că prea tare s-a-ngâmfat,
El acum în disperare, imprăștie doar teroare,
Printre oameni pe pământ care nu au legământ.

Cu Isus cel răstignit, ce pe cruce a murit
Dacă cel rău nu greșea, Isus nu se răstignea,
Și era o fericire în a Tatălui mărire.
Dumnezeu nu ne-a lăsat să trăim tot în păcat,
Și-a trimis pe Fiul Său să ne mântuie de rău.

Și cuvinte dulci ne-a scris și ne cheamă-n Paradis,
E deajuns să-I spunem da și ne-ntinde mâna Sa,
Și prin lume ne conduce ca cel rău să nu ne-ncurce
Calea ce spre cer ne-ndreaptă, unde Dumnezeu ne-așteaptă.

Mândria și lăcomia, nu apucă veșnicia,
Dumnezeu vrea umilință, bunătate, pocăință,
Dragoste, răbdare-n toate și te scapă de la moarte.
Și cel rău nu are cum să-ți încurce al tău drum
Când Dumnezeu e cu tine, ai s-ajungi unde e bine.

Amin.