Pocăiţa e poruncă

Căci mesajul din Scriptură,
Este decretat de sus!
Unde Domn, Stăpân și Rege,
Este mirele Isus.

Glasul marelui Pastor,
Sună clar și lămurit,
Ce vestește mântuirea,
Omului nelegiuit.

Ia aminte azi, țărână,
Care zaci sub grea osândă,
Azi te cheamă însuși Domnul,
Care vrea sa-ți dea izbândă.

Să te-ntorci cu pocăință,
Înspre Domnul, spre Isus,
Ce făgăduiește viața,
Veșnică, în ceruri, sus.

Glasul Domnului vorbește,
Despre ziua izbăvirii,
Când zbura-vom printre stele,
În momentele răpirii,

Când spre falnica cetate,
Ce-i din aur străveziu,
Vor zbura cei morți în Domnul,
Din morminte, din sicriu.

Ce momente, ce trăire,
Ce iubire de nespus,
Însuși Domnul ne vorbește,
În persoana lui Isus.

Că va fi o înviere,
Când toți cei răscumpărați,
Vor abandona planeta,
Fiind de Duhul transformați.

Fiindcă Duhul, El dă viață,
Carnea e fără putere,
De aceea zice Domnul,
Despre sfânta înviere.

Când de Duhul într-o clipă,
Trup de slavă vom avea,
Îmbrăcată-n nemurire,
Carnea care putrezea.

Ce minune, ce moment,
Ce trăirie de nespus,
Vor împărăți cu Domnul,
Cei ce au Duhul lui Isus!

Însă, vai, de cei ce stau,
Făra grijă în păcat,
Care nu se pocăiau,
Când Duhul i-a cercetat.

Vai, pământ plin de blestem,
Va veni din cer urgia,
În momentul când vedem,
Împlinită proorocia.

Și acei ce n-au pe Domnul,
Ca Stăpân și Împărat,
Împreună cu Satana,
Vor fi-n iazul blestemat.

Dar, acum, cât se mai poate,
Pocăiește-te pământ,
Pân' mai este îndurare,
Zice Domnul ce e sfânt.

Până harul dă iertare,
Până Duhul mântuiește,
Vino astăzi cu căință,
Fiindcă Domnul, te iubește.

Amin.