Fără cuvinte... (sonet)
Autor: Viorica Mariniuc  |  Album: In principio erat verbum...  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de vimara62 in 28/11/2015
S-au dus cuvinte, vitregind durerea
De tainicul îndemn al ostoirii
Și-acum, captiv în plasa nevorbirii,
Împerechez speranța cu tăcerea.

S-a-ntins covorul gros de împietrire
Pe cântul meu, cândva voios și clar,
Pătrund încet în anotimp polar
Ca jertf-adusă pentru nimicire.

Mă-ntorc să văd picioarele pe care
Le-am uns cândva cu mirul parfumat-
Și pletele pe jos le-am așezat,
Și mir mai am... dar nu mai sunt picioare.

Îmi faceți semn că astăzi nu mai vine?
Dar după „azi” e mâine... mâine... mâine.
Un sonet cizelat, cult si cu adevarat crestin, despre speranta Revenirii..
Adăugat în 28/11/2015 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 1031
  • Export PDF: 2
  • Comentarii: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni