Mustrarea e ascultată!



Fiul, care-i înțelept
Ascultă de tatăl său
Cel ce crede că-i deștept
Batjocorește mereu

Prin ce spune are parte
De bine, de veselie,
Cel ce-i de Domnul departe
Va trăi în silnicie

Cel ce gura își păzește
Sufletul îi e ferit
Leneșul multe-și dorește
Dar, n-ajunge la nimic

Cel care-i neprihănit
Minciuna n-o folosește
Dar, acel nesocotit
Doar rușine pătimește

Neprihănirea-l păzește
Și-n tot, e nevinovat,
Răutatea-l osândește
Și-l va duce la păcat

Acel care se preface
De fudul, că e bogat
Numai necazuri își face
Și devine vinovat

Uneori, cel avut, tace...
Să se creadă că-i lipsit;
Multă zarvă el nu face
Pare sincer și smerit...

Omul cel neprihănit
Are inima voioasă
Dar acel ce-i înrăit
Are viața întunecoasă

Bogăția câștigată
Fără trudă, se va pierde
Dar, cea care-i adunată
Prin muncă, Domnul o vede

Iar nădejdea amânată
Inima-i îmbolnăvește
Dorința realizată
Cugetul îi întărește

Acel ce nesocotește
Tot, ce Domnul a lăsat
Și porunca nu împlinește
De Domnul, va fii uitat.

Amin

Câmpia Turzii, 13 noiembrie 2015