Înțelepciunea este prețioasă!


Înțelepciunea mult muncește
Cei șapte stâlpi, ea, i-a tăiat
O casă trainică-și zidește
Și vitele, le-a înjunghiat

Iar pe acei nepricepuți
Pe toți, la masa i-a chemat
Să vină cu toți, pregătiți
Și să se apuce de mâncat

Din vinul cel mai bun să bea
Și calea dreaptă, s-o urmeze
Și la o parte să nu stea
Din ce-i bun, să se ospăteze

Pe cei care batjocoresc
Dacă cumva noi îi mustrăm
La urmă cu toți ne urăsc
Disprețul lor, îl căpătăm

Pe înțelept dacă-l mustrăm
Mustrarea, el, o va primi
Și se va face mai deștept
La urma, chiar ne va iubi

Iar pe acel neprihănit
Dacă noi vrem să-l învățăm
Se va face mai înțelept
Și știința lui, o s-o vedem

Căci teama lui de Dumnezeu
E începutu înțelepciunii
Noi, să-L chemam când ne e greu
Privindu-ne, se miră unii...

Dacă avem înțelepciune
A noastre zile se înmulțesc
Iar, după vorbe ce vom spune
Acei din jur ne socotesc...

De vrem ca să batjocorim
E sigur, că vom suferi,
Căci tot mai mult dispreț primim
Vom fi triști, ne vom necăji;

Căci nebunia-i lucru mare
Mereu, de ea să ne ferim
Caci e puternică, e tare,
Ne face mult să suferim

Se aseamănă cu o femeie
Ce multă gălăgie face,
Care se urcă pân la stele
Iar gura ei, deloc, nu tace

Căci pe cel prost la ea îl chema
Și pe acel lipsit de minte,
Numai la rele îl îndeamnă
Să nu-i pese de cele sfinte

Dar, ei nu știu ce îi așteaptă
Căci sunt la moarte, osândiți,
Ei, nu s-au dus pe calea dreaptă
De Domnul, vor fii pedepsiți.

Amin

Câmpia Turzii, 2 noiembrie 2015