Sonetul petalelor de Vis

S-au scuturat treptat petalele albe de Vis
P-a vremii pânză întinsă, triste rătăcind,
Parfumu-nmiresmat din plin mărturisind
Că sensul vieţii aici, are-un scop precis.

Şi dusu-s-a în cânt, aşa cum a fost scris
Peste tot În jur al vieţii balsam răspândind,
Cu nostalgie-n urmă toate îngălbenind,
Sfârşindu-şi lent lucrarea dulcelui lor Vis.

Un gând frumos, spre amintire le-a rămas
În drumul lor de amarant ce li-i prescris
Măcar că pier, să fie aievea doar un ceas,

În zborul nalt dorit, spre sfântul Paradis,
Mânate-n dorul cel sperat de-al lor pripas
C-odată au fost trăind, petale albe-n Vis.

Flavius Laurian Duverna
09 septembrie 2015