Te-am cunoscut Isus, pe dealul Căpățânii
Când Te-ai lăsat zdrobit, să sorb Licoarea Ta,
Prin cuptoru-Ți greu, cunosc azi gustul Pâinii,
Te-am cunoscut și-acum nu Te mai pot lăsa.

Și Ți-am văzut Lumina, arcuind pe Cer,
În bogăția ei, culori de Empireu
Prinse în stropi de Har, ca un giuvaer,
Legământul sacru, în funii-curcubeu.

Ți-am auzit glasul în Susurul Blând,
În Râu de armonii din Țara fără nori,
Iubirea Ta Isuse curgând pe pământ,
Înmugurind viața, legând rod în flori.

Ți-am simțit răcoarea în cuptor aprins,
Ca o adiere când spicu-i legănat,
Legături au ars când flăcări s-au încins,
Dar pe mine Doamne, Tu m-ai protejat.

Cum despre crini mărturisesc miresme dulci,
Versul, cântul meu să spună despre Tine,
Să Te cunoască și tâlharii din spelunci,
Ești Jertfa salvării, Ești Cel Care vine.

Te-am cunoscut Isus, pe dealul Căpățânii
Când Te-ai lăsat zdrobit, să sorb Licoarea Ta,
Prin cuptoru-Ți greu, cunosc azi gustul Pâinii,
Te-am cunoscut și-acum nu Te mai pot lăsa.

Cu glasul inimii, căci versu-i prea sărac,
Te preamăresc Isuse, veșnic Împărat,
Mă umplu de Tine, în Tine mă îmbrac,
Te-ador, Îți mulțumesc, Tu m-ai răscumpărat.

Amin!