Vindecarea ologului
Autor: Ioan Chiuzan  |  Album: Album-Poezii Crestine  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de Emanuel.Chiuzan in 23/03/2015
1 / 1 ▲
Nu trecuse multă vreme
De când Isus S-a-nălțat,
Și la ucenici avere
Un Dar mare le-a lăsat.

Așa, într-o zi de Sabat,
După bunul obicei,
Înspre Templu au plecat,
Doi din ucenicii Săi.

Se numeau Ioan și Petru,
Care au plecat de-acasă,
Și voiau s-ajungă-n Templu,
Pe la Poarta cea Frumoasă.

Iar la poartă jos ședea,
Un olog ce niciodată
Nu putuse a umbla.
El cerșise viața toată.

Când au ajuns ei la el,
Îi privește rugător,
Voind să capete nițel
Și din buzunarul lor.

Dar Petru și Ioan i-au spus:
N-avem aur, nici avere
Ce-avem, îți dăm: "în numele lui Isus
Ridică-te în picioare!"

Cum, să mă ridic ați spus?
Și să umblu în picioare?
O, dar ăsta-i har de Sus
Dumnezeul nostru-I mare!

Și zicând așa, deodată,
Sare-ologul în picioare,
Și mai strigă înc-o dată:
"Dumnezeul nostru-I mare!"























Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 2703
  • Export PDF: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit