Pavel şi Eutih

Am vrea, să înțelegem taina
Și harul ce l-ai acordat
Și cum a cîntărit lucrarea,
Pavel, omul de sus, chemat.

El vine și vorbind cuvîntul;
Destăinuie esența lui.
Dar Eutih și-a găsit locul,
Doar pe marginea geamului...

Acolo, are-un ochi spre lume
Spre... cîte lupte, îndreptat...
Și în vorbirea cea tîrzie,
El de-acolo, a picat...

Și fiind sus, la catul trei,
El cade mort, acolo, jos...
Dar atunci, Pavel coborî
Și-l ridică prin Hristos;

Vrem să-l avem în vedere,
Și să tragem un folos:
Domnul și a Lui putere,
Să ridice păcătoși!

Fără gînd de judecată,
Cu puterea lui Isus,
Cu o rugă,-un sfat, și-o vorbă,
Să privim cu toții-n sus!

Căci, doar Domnul, pocăința,
O dă-n dar celor ce cred!
Dar, o! frați, unde-i credința
Trasată prin Duhul Sfînt?...

Orice cîntăriri în faptă
Nu-și găsesc în lume preț
Mai mare ca mîntuirea,
Ce dă vieții, un nou sens.

Privește-n jur, cîți stau pe geamuri
Cu ochii înspre alte lumi...
Și cad răpuși, căci el, dușmanul,
Îl duce-n grele rătăciri...

Dar unde să găsească oare,
Un punct de ajutor la greu?
Dacă nu, în adunare,
Atunci unde, dragul meu?

Cine-i poate da salvare?
Cine să-l scoale de jos,
Fără mîna protectoare,
Fără jertfa lui Hristos?

Va putea oare-nchisoarea,
Să îi facă-un pic mai buni?...
Sau vreo altă conjunctură...
Căci ei nu-s samariteni!

Ci-i vor umple doar de chinuri,
De frămîntări în păcat;
Că nu e salvare-n lume,
Cum la Golgota s-a dat!

Hai, să cerem azi, putere,
Și lumina cea de sus!
Să vedem, cum Pavel oare,
A primit așa răspuns...(?)

Cum a crezut el cuvîntul?
Ce metode-a folosit?
Ruga lui, ridică mortul,
Și salvarea a găsit!

Da, salvarea cea mai mare,
E Isus și harul Său;
Deci, și noi azi, fiecare,
Să-L slujim pe Dumnezeu!
AMIN