Doamne, în fața Ta mă-nchin cu adorare,
Cununi de laude-aștern la sfintele-Ți picioare,
Ca floarea legănată, m-aplec pân-la pământ,
Iar inima îmi saltă ca valul spumegând.

Când Te laud Doamne, mi-e gura fagur dulce,
Ești măreț în slavă, măreț ai fost pe Cruce,
Din seva învierii lauda mea curge
Din Râul de pe Cruce, prin al Tău sfânt Sânge.

Bătrânii înțelepți, la unison se-nchină,
Mă prind cu ei în cerc, să facem o cunună,
Te-nconjurăm Isuse, cu inima ferice,
Un lan copt, de aur, încununat în spice.

Așa aplecată, cu fața în țărână,
În creștet simt privirea-Ți, Raza de Lumină,
Se suturează duhul cu Duhul Tău Cel Sfânt
Și gura mea Te laudă într-un ceresc cuvânt.

Umpli de bucurii un căuș mic, de tină,
Când înaintea Ta, cu Dragoste se-nchină,
Așa cum primăvara îl umple de culoare,
Așa-l umpli de Tine, când stă în închinare.

Nici starul înălțat de fani, peste popoare,
Nu are bucuria mea, copleșitoare
Și mă fac tot mai mică, pe Tine Te înalț
Isuse Centrul Slavei, al biruinței braț.

Acum cunosc în parte, dar cât să știu mi-ai dat
Îmi spune că Tu meriți laudă ne-ncetat,
Smerit, născut în iesle, Tu veșnic Împărat
Ești mai presus de toate, Isuse, înălțat.

Slava Ta Isuse, aureolă sfântă,
Când Tu mă strângi la piept, duios mă înveșmântă,
E-atâta siguranță, e atât de bine,
Când Te slăvesc Tu-mi ștergi și lacrimi și suspine.

Amin!