Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?

La marea Tiberiadei,
După ce-o noapte au trudit
Isus le dă pești și pîine,
Și-apoi, i-a povățuit...

O, ce clipe minunate,
Și ce arătari în har
Le-a trasat Isus cu pace
Chiar acolo lîngă jar.

După ce prînzit-au bine,
Domnu-atunci a întrebat:
- Simone, fiul lui Iona,
Mă iubești cu-adevărat?

- Da! răspunse-atunci Simon.
Tu ști asta mult mai mult...
- Atunci, paște mielușeii
Chiar prin orice neajuns;

"Atunci" zise-a doua oară
Simon răspunsul i-a dat:
Te iubesc! Tu ști aceasta!
- Paște oile îndat'!

Cînd i-a zis a treia oară:
- Simone, tu mă iubești?
El atunci se întristează...
...şi răspunde încurcat...

- Tu, le ști pe toate, Doamne!
Ști căci Te iubesc nespus;
- Paște atunci, oile Mele,
Prin orice greu e de dus!

Și pe tine te întreabă...
Frate, soră, ce-I răspunzi?
Îi acorzi dragostea toată
Astăzi, Domnului Isus?

Arăți tot mereu iubire
Astăzi, printre mielușei?
Îi mai iei cu drag de mînă,
Cînd se află norii grei?

Ești pentru oițe-n pace
Un simbol de mers în sus?
De arăți acestea-n toate,
Tu Îl iubești pe Isus.

Pentru oi, arăți tu-n pace,
Dragoste, ajutor și har
În oricare-mprejurare,
Arăți dragoste în dar?

Dacă îți arăți slujirea,
După sfîntă voia Sa,
El va sigila cu pace
Tot mereu, ființa ta.

Dacă vrei s-arăți iubire,
Dovedește-o tot mereu;
Și prin orice-mprejurare,
Slujește-L pe Dumnezeu!

Dragostea care rămîne,
Este cea din Dumnezeu;
Ea se dăruiește-n toate
Tot iubind mereu, mereu...

Fiți dar, pildă a iubirii,
Chiar cînd vin şi norii grei;
Și prin harul curăției,
Iubiți-vă, dragii mei.

- Simone, fiul lui Iona,
Spune, astăzi Mă iubești?
Dacă "DA!", atuncea paște
Pe acei ce Mă iubesc!
Amin