Nu mă lăsa să plâng înstrăinată
Când ochii mei amurgul n-au găsit
Şi adresa Ta din cer nedevoalată
Privirii mele s-o ţii ai dorit.

Întinde mâna înspre viaţa mea!
Cărbune-mi arde în piept şi-am netezit
Cărarea înspre el să-l poţi vedea
Că nu-i de fum şi negură înnegrit.

Nici alb măcar nu-i, ci incandescent,
O searbădă făclie în miez de noapte
Ce strigă-n slavă că Te vrea prezent
Să asculţi, să-i dai iubirea Ta în şoapte.

Căleşte-mi simţul! Nu-mi lua trăirea!
Opreşte-Ţi gândul şi în dreptul meu
Şi nu uita că-n Tine e simţirea
Din care pot să-mi iau viaţă şi eu.