Miracole Domnul mai face!


Măicuţa mea e suferindă;
Stau lângă ea, şi-o îngrijesc
Prin rugăciune, biruinţă,
Voi căpăta şi izbutesc.

Ca mama să se facă bine
Eu, Domnului mă voi ruga
Să se poată îngriji de mine
Si parte, ca să am de ea.

Eu o iubesc cum nu se poate;
E mama mea, ea m-a născut.
Alerg şi îi aduc de toate
Vreau s-o ajut cât pot de mult.

Povara grea am să o duc
Şi voi munci în locul ei
Casa cu tot, am s-o conduc
Şi voi vedea de fraţii mei.

În jurul ei ne-am aşezat
Cu toţii vrem s-o ajutăm.
Mama, întinsă, stă în pat
Ne încurajează, să luptăm.

Ne spune că, orice ar fi,
Iubindu-ne, să fim uniţi.
Necazuri mari de vor veni
Să ne găsească, pregătiţi.

Isus cu noi mereu va fii
Să ne rugăm, necontenit
Nicicând, nu ne va părăsi
Dacă-n credinţă, am trăit.

Şi tatăl nostru a plecat...
Dar Îl avem pe Dumnezeu
El de pe tronul Său înalt
Ne va veghea atent, mereu.

Mama mereu ne încurajează
Plângând, ea nu vrea să ne vadă
Din pat, totul supraveghează
Niciunul din noi, să nu cadă.

Să nu fim deznădăjduiţi
Credinţa-n Tatăl să avem
Ci curajoşi şi chibzuiţi
În Domnul, să ne încredem.

Şi noi pe ea o încurajăm
Şi îi aducem alinare
Pe Domnul vieţii Îl rugăm
Să facă o minune mare...

Pe mama, s-o însănătoşească
Puternică, din nou să fie
Să poată mari ca să ne crească
Şi să-i aducem bucurie.

Şi ruga ne-a fost ascultată!
Căci mama, încet s-a întremat;
De toţi iubită, adorată,
Din patul ei s-a ridicat!

Miracol, Domnul a făcut!
Nimeni zile nu-i mai dădea...
În Domnul, noi ne-am încrezut
În dragostea şi mila Sa.

Acuma, mama este bine
Noi suntem cei mai fericiţi
Căci Domnu-n mâna Lui ne ţine
Ne vrea la ceruri, mântuiţi.

Amin

Câmpia Turzii, 1 ianuarie 2015