Grădina Ta, sunt, Doamne... (28.12. 2014)

Grădina Ta, sunt, Doamne,
Mă copleșești cu harul,
Lucreaz-o Tu, continuu,
Căci Tu, ești Gradinarul!

Pământul bun, Isuse,
Tu-l semeni și-l lucrezi,
Îi cureți mărăcinii
Și-l binecuvântezi...

Apoi, arunci semințe,
Plantezi și bulbi de crini
Și uzi cu-a Ta iubire
Și câmpuri și grădini...

Și vrei apoi, Isuse,
Cuprins de încântare,
Să simtă lumea-ntreagă,
Mireasma din ogoare...

Așa că-i lași, Isuse,
Să intre, să miroasă,
Parfumul de iubire,
Ce, crinii Tăi, îl varsă...

Și-i lași, Isuse, dragă,
Să intre prin grădini,
Știind mai dinainte,
Că vor călca pe crini...

Știind mai dinainte
Că-n câmpurile Tale,
Ce le-ai lucrat, Isuse
Și le-ai insămânțat

Vor fi destui aceia,
Ce vor călca-n picioare
Și floarea-nmiresmată
Și crinul cel curat.

Iar, celor care calcă
În câmpul meu cu flori,
Strivind înmiresmate
Și albe flori de crin

Le dă, Isus, iubire
Și-n inimă fiori,
Le dă, Isus, iertare,
Le dă, Isus, senin!

Îi iert pe toți, aceia,
Ce-n umbletele lor,
Pășesc, strivind mireasma,
Ce, din gradina mea

Se-nalță și se-asează,
In sufletele lor,
Așa cum se așează,
Pe țărnă, fulgi de nea.

Așa cum se așează,
Formând un alb covor,
Iar când răsare raza
"Iubirii", ce-ncălzește

Așa să curga albul,
În inimile lor,
Așa să curgă viața
Din Tine... și-i trezește!

Și toți aceia, care
Îmi intră în grădină,
Înmiresmați de Tine,
Că-n albii crini, Tu ești

Cuprinși de încântare,
Din lumea cea de tina,
Să-nalțe osanale
Spre slăvile cerești!

Grădina Ta, sunt, Doamne,
Mă copleșești cu harul...
Lucreaz-o Tu, continuu,
Căci Tu ești... GRĂDINARUL! ! !

Mihăiță Ana