Vremea își coboară crestele, smerit,
Iar văile le saltă tot mai sus,
Linie, din răsărit până-n apus,
Medii aritmetice au socotit.

Tunet și fulger, ninsori, pe-același fus,
Arșiță, ger, anotimp monolit,
Semne prezise în vremi de sfârșit,
Fulger printre fulgi... Vine, vine Isus!

Clopoțesc ghiocei pe-al timpului mal,
Anunță Primăvara, clar, deslușit,
În sul spațiul buciumă pasul final.

Rămâne „A fi” la prezent, Infinit,
Iubire, Viață, Dumnezeu real,
Rămân cei care în El au biruit.

Amin!