Mai privesc albastru într-un colţ de cer;
Doamne, dă-mi nădejde, că în lume pier...
Ruga mea plăpândă arde-n lumânare;
Pe un drum de sare, eu îmi fac cărare.

Setea e acută şi drumul abrupt
Aripa din mine, simt că mi s-a rupt
Acatistul zilei încă îl mai spun...
Un înger să-mi dai, în mijloc de drum.

Din risipă, scoate sufletul ce plânge
Și dă-mi vindecare doar cu-n strop de sânge;
Pe o cruce mare-i răstignit păcatul,
Iar în zorii zilei, am să văd Înaltul.


25-11-2014

Camelia Cristea