Îmi face bine... să tac

Îmi face bine ...
Să tac, când sufletul în mâna-Ți sfântă se găseste,
Când cuibărit în palmele-Ți-căus,
Cu dulce ,numele Îți preamăreşte

Când liniștea de care are-așa mare nevoie,
Îl leagănă în dansul cald, al ''vieții -ploaie''.
Când oboseli și osteneli îi sunt de-ajuns
Și e cuprins-n tristețe și al ploii-plâns...

Îmi face bine...
Să-mi ascult tăcerea, o bucurie-taină-sfântă,
Care s-a smuls din meditația Iubirii
Și-a coborât din cer, acoperindu-mi sufletul
Cu voalul alb de nuntă.

Îmi face bine ...
Să rămân în palma-Ti
'n căldura dulce a Duhului Tău Sfânt,
Și-n legănarea Brațului de slavă,
Să-Ți cânt chiar dacă-n plâns mă regăsesc mai mult.






17 octombrie 2014, Sanda Tulics