Cu pași nesiguri, încă ezitând,
M-am îndreptat spre dragostea-Ți curată,
Cu rugăciunea-n taină murmurând,
Cu pieptul tresărind și ascultând
Chemarea-Ți sfântă și adevărată!

Eram o formă fără conținut,
O față ce se pierde în mulțime;
Dar azi, prin harul Tău am renăscut,
Căci doar Tu ești Stăpânul absolut
Și m-am întors cu fața către Tine...

Tu nu ai încetat să dăruiești
Lumina Ta în inimi zbuciumate;
Suntem atât de mici, dar ne iubești
Și-n harul Tău cel unic ne primești,
Un zâmbet pui pe fețe-nlăcrimate!

De sunt descurajat sau poate trist
Și nu găsesc nicicum o alinare,
Iubirea Ta mă face optimist
Și-n rugăciune, Doamne, eu insist
Căci Tu ești plin de milă și-ndurare!

Și știu că nu contează cum am fost,
Când Tu ne ierți și ne deschizi o cale,
În urmă să privim nu are rost;
Ne-ai hărăzit un viitor frumos
Atunci când ne-ai trecut de-a morții vale!