Mercenarul- Doream putere, bogăţie
Autor: Florența Sărmășan  |  Album: Amaraciunea necredintei  |  Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de florenta.sarmasan in 17/09/2014
Doream putere, bogăţie

Eram rău, cu orişicine
Căci de toţi, teamă aveam
Nu mă încredeam în nimeni
Cu arma-n mână, dormeam

Cei care ne conduceau
Erau şi mai înrăiţi
Zile-ntregi nu ne hrăneau
Doreau, să fim îngroziţi

C-am putea muri şi noi
Dacă ei ar fi dorit.
Eram ca într-un război
Dar aveam ce mi-am dorit:

Bani "duium" acum veneau
Pentru asta, eu plăteam
Celor din familia mea,
Nimic nu le trimiteam

Căci îmi era interzis -
Chiar şi a mea identitate!
Împlineam ce am promis
Nu mai aveam, libertate.

Ai mei dragi, ce îi aveam
Erau departe de mine...
Nimic de ei nu ştiam
De le era rău, sau bine.

Tot îmi era interzis -
Legături, nu mai aveam.
Făceam doar ce am promis
Altfel, viaţa îmi pierdeam.

Când eram însărcinat
Să ucid pe cineva
Trebuia automat
Să fac, ce mi se cerea...

Chiar când am fost racolat
Puterea, mă fascina
Dar apoi, m-am învăţat
Şi farmec, nu mai avea.

Mă simţeam un supraom
Că o viaţa, pot lua.
Satan, era al meu domn
Să ucid, el îmi dicta.

Voiam să rămân în viaţă
Nu luat drept trădător
Împuşcam victima-n faţă
Acum, îmi era uşor.

Nu am fost prins niciodată
Mai multe nume aveam
Instruit să pot de-ndată
Ce primeam, executam.

Libertatea mi-am vândut-o
Atunci când m-am convertit
Prea mult am dispreţuit-o
Dar, la urma, am plătit...

Credinţa mi-am lepădat
Pentru bani, pentru putere
Şi de Isus, am uitat
Am uitat de-a Lui durere,

De Golgota, şi de cruce.
Duşmanul Lui m-am făcut
Jignire-I puteam aduce
Căci, aşa mi s-a cerut.

Toţi ce sunt ai lui Hristos
La moarte, să fie daţi
Eu, executam zelos
Ce-mi cereau, noii mei fraţi.

Rar de tot, aveam în minte
Ce măicuţa m-a-nvăţat
Despre toate cele sfinte
Dar cu timpul, le-am uitat...

Altă cale n-ar fi fost
Chiar de aş fi regretat
Nimic nu mai avea rost
Tot ce-a fost, s-a spulberat

Şi de mâini, şi de picioare,
Am ajuns aici, legat...
Nici nu mai simtţeam stupoare
Eram cu totul predat.

Ai mei însă, se rugau
Pentru fiul rătăcit...
Pe Domnul Îl implorau
Să fiu sşi eu, mântuit.

Undeva, cândva în viaţă,
Să ma-ntorc, să mă smeresc,
Să văd a Domnului faţă,
S-ajung să mă mântuiesc

Să fim cu toţi, laolaltă
Sus în cer, la Tatăl sfânt
Bucuria să o vada,
Chiar de aici, de pe pământ.

va urma
Stiu ca faptele pe care le-a facut fratele nostru sunt foarte grave dar Isus in bunatatea si iubirea Lui, poate ierta.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 618
  • Export PDF: 7
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni