Eşti atât de minunat,
Dumnezeul meu iubit.
Tu, pe toate Le-ai creat
Pentru om Le-ai faurit.
Soarele ce străluceşte,
E curat şi luminos,
Totul în jur încălzeşte,
L-ai creat spre al lui folos.
Ploaia, ce din ceruri vine
Pe pământul însetat
Este un dar de la Tine,
Rod aduce, îmbelşugat.
Munţii mari, împăduriţi,
Aerul îl primenesc
Pentru om i-ai întocmit
Dumnezeule, ceresc.
Marea adâncă şi-nspumată
E comoară, -i bogăţie,
Pentru om a fost lăsată
Hrană multă-n ea, să fie
Stelele din miez de noapte
Care luna o-nsoţesc,
Tot Tu Le-ai facut pe toate,
Şi tot pe om îl slujesc.
Chiar pe Fiul Tău L-ai dat
Pentru om să Se jertfească
Murind, viaţă i-ai redat
Ca el, veşnic să trăiască
Totdeauna lângă Tine
La cer să sălăşuiască
Să îi fie veşnic bine
Şi etern să Te slăvească.
Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: ‘Întăreşte-te şi îmbărbătează-te’? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.”
