Nu din țărână se naște pocăința
Și nici din zel, din vorbe-nflăcărate ,
Nici din vorbiri pe-ndestulate
...ci din trăiri din paginile sfinte și curate.

Nu din discursuri ne-ndreptăm spre ceruri
și nici din faime de clăđiri-nălțate.
Doar din slujire sfântă, iubire ce e scrisă-n Carte.

Nu-n ''prietenii '' alese pe sprânceană
și întâlniri ce firea o răsfață,
Ci-n ascultare, încinși-n ștergarul pocăinței,
Așa putem să ÎL vedem la față.

Nu-n răstălmăciri alese în cuvinte,
Și nici din duh de-mpotrivire ,
Să arătam ... câtă Psaltire...
Am adunat în ''învățata'' noastră minte...

******
Aşa de simplu ne-a-nvățat Isus,
Trăirea-n curăție, credința s-o purtăm
Cum sfânt El a trăit, mergând spre veşnicie
Și-n dragoste de Tatăl să-L urmăm.

El a iubit, iertat și mângâiat
Pe cel ce-n a lui viață, trăia atât de-mpovărat,
Luându-i sarcina, schimbând-o cu a Lui, atâta de uşoară,
Făcând din el, un vas al ascultării, de Cel Înalt.