Se-mpart lumini din cerul milei,
Polen pe glasuri-rugăciune
Se altoiesc în curcubeie,
Lacrimile din iertări și fapte bune.

Se acordează-n glas de Domn Slăvit,
Cântarea inimii-nchinată,
Iubitului, Scump - Miel slăvit,
Al celor ce-L iubesc din lumea toată.

Ei cântă-n Duh și-n Adevăr cu-ntreaga ființă
Ecoul lor este purtat...
De îngerii din cer cu plete luminate,
Spre veșnica eternitate.

Același cânt... ca un izvor,
Ce curge-n fața tronului Divin,
În Duh de slavă, Duhul Sfânt,
Și totul este numai cer!
Nimic ne mai fiind de pe pământ.

Respiră, cântă inima flămândă,
Din viața - luminată,
Îmbrătișez azurul cu Domnu-n părtăsie,
Căci sufletul mi-e plin... cântarea mă înalță
Așa aș vrea să-mi fie ''trecerea''... cântare,
Pe scară de lumini și în iubiri,
Iar... ''Cârjele de stele'' să îmi rămână-n vale,
La cei ce sunt prieteni cu ''Șoaptele luminii'.

Când voi ajunge-n cer în părtăşie,
Cu îngerii să fac un veșnic viu-altar,
Să Te cobori cu focul din jertfire,
Mireasmă de iubire din Duh - Dar.

***************************
Se-naripează inima spre Tine,
În fâlfâit de rugăciuni,
Grăbeşte... se înalță tot mai tare,
S-ajungă sus... la tronul de-ndurare,
Unde și pământeni și îngeri,
În Duhul Sfânt ne-aduni
Se văd lumini și străzi de aur...
Și alte aripi se unesc în închinare,
Răsună cerul de iubire...
Se -nchină îngeri, glas de pământeni,
Spre slavă-Ţi şi onoare!