Dumnezeul infinit(psalm)


Privesc Universul,
Capodopera mâinilor Tale,
Cu miliardele de galaxii,
Şi stele nenumărate.
Lucind pe cer,ca nişte făclii,
Noapte de noapte.

Ca nişte ciorchini uriaşi,
Peste neant atârnaţi,
Galaxii necuprinse şi sori nenumăraţi,
Parcă-ar fi o oştire fără sfârşit,
Plutind prin spaţiul infinit.

Ca pe-un viteaz, pe soare Tu l-ai încins,
Să lumineze întinsul Tău necuprins!
Cine cu el s-ar putea măsura,
Cine-ar putea sta înaintea sa?
Dar Tu, chiar şi lui i-ai pus hotare,
Iar el, ca un copil ascultător,
Ascultă de-al său Creator,
Şi ca un perfect metronom,
Uimeşte pe orice astronom!

Din nenumăratele stele,
Ţi-ai făcut un şirag nesfârşit de mărgele,
Să-mpodobeşti veşnicia cu ele,
Iar luna, ca o romantică domnişoară,
Iese la plimbare, seară de seară,
Oglindindu-se-n apele cristaline,
Căutându-Te, Doamne, pe Tine.

Ce măreţ eşti, Tu Doamne,
Şi ce minunate sunt lucrările Tale!
Mă uit Doamne, la mine,
Căci sunt doar un firicel de praf zburător,
Trecător ca un abur de nor.

Dar Tu eşti acelaşi ieri, azi şi în veci,
În Tine, Doamne, nu e schimbare,
Nici umbră de mutare!
Munţii se pot clătina,
Dealurile se pot fărâma,
Mările pot seca,
Dar Tu Doamne, eşti neschimbător,
Eşti Dumnezeul nemuritor!
Tu nu ai nici început, nici sfârşit,
Eşti Dumnezeul infinit!

04.04.2014
Cornel Jigău