Poate s-a gândi vreo unul
Că n-am mintea sănătoasă:
Astăzi a venit Crăciunul
Și-l primii la mine-n casă.

Blond copil ca și florarul
Ușa-n tihnă o deschise -
Poate a-ncurcat orarul
Unde datele sunt scrise?

Mi-a surâs cu zâmbet moale
Și privire azurie,
Iar căpșorul în petale..
Floare vie, floare vie.

I-am răspuns cu glasul sacru
Versuind ceva versete,
Dar...„De ce ești așa acru
Și obtuz ca un perete?”

Mi-am frecat mintea la tâmple:
„Ce să fac, Doamne, cu mine?
Așteptând ce-o să se-ntâmple
Izvorăsc numai suspine.

Am probleme și... probleme,
Iar mă tem că mâine... mâine...
Declamând idei supreme
Calculez cât face-o pâine.

Mi-i rușine chiar de gâște
Care zboară-n primăvară
Tot temându-mă de „niște”
Și pitindu-mă c-un „dară”.

Nu-mi mai potolisem gândul
Auzind ca o mirare:
„Mă primești azi cu Colindul?”
„Da, Isuse, ce-ntrebare?”

M-a luat de mână simplu
Și m-a tras din cărți de lege,
Am uitat ce este timpul
Și-anotimpul, se-nțelege.

Împreună, împreună
Am umblat prin noaptea vremii
Ning petale, ninge Lună,
Stele fulguiesc poeme.

M-am întors acasă sincer
Când cucoșii răgușiră
Și soția mea îmi zice:
„Nopțile te înălbiră!”

Eram numai stele-n plete
În petale și în aur,
Și-n miroznele de cetini,
Și în muzică de flaur*.

Deci i-am spus doar ei în taină:
„Mâine iar Crăciunul este!
O luăm în altă craină**
Că și-acolo e poveste!!!”

*fláur (-re), s. n. – Flaut.
Sursa: DER (1958-1966)
**cráină, cráine, s.f. (pop.) margine;
Sursa: DAR (2002