Mă caută iar primăvara
Strigându-mă pe nume.
Roşi-cardinali cu pene ca de foc,
Ce nu te lasă să treci,
Te ţin cu frumuseţea-n loc.

"Mă susură" din râuri, ape,
M-aşteaptă să le însoţesc,
Mă cheamă să le fiu cât mai aproape,
Să cânt cu ele, să mă-nveselesc.

În cântul nou, mai vesel şi treaz,
"Mă ciripesc" din ramuri-dezgolite
În triluri lungi... iar altele, doinite...
Glasurile păsărilor fericite.

''Mici grăitori '' aducători de primăvară,
Ce prin chemarea lor
mă scot din casă-afară,
Să văd iar înnoirea de care-mi este dor...

'Mi-adie-n pale calde vântul
Promisiunile ce mi le-a dăruit
În primăvara cea trecută,
Atunci... în prag de vară,
Când noi ne-am despărţit.

Iar muguri neplesniţi îşi plâng pe ramuri
Răceala ce au adunat,
C-au stat în iarna grea afară
Şi-atâta frig au îndurat.

Anevoioase, chiar împleticite,
Ţinându-se de aripi-braţ
Două gângănii au plecat departe...
De peticul zăpezii care-a mai rămas.

'N văzduh se simte adiere,
De aer - primăvară-mprospătat.
Mă uit spre cer,
Chemându-Te sfânt: Doamne!

Mă ţine-n primăvară prin jertfirea-Ţi
Ca să rămân curat...

3.03. 2014, Sanda Tulics