Dacă sunt clipe, uneori, în viaţă,
Când firea îţi tânjeşte spre mai sus,
Tu chibzuieşte bine, ia povaţă,
`Nălţarea ta, să fie doar Isus.

Dacă sunt clipe-n care, simţi cum dorul,
Te răscoleşte, în adânc, fălos,
În inimă să îţi păstrezi fiorul,
Mândria ta, să fie doar Hristos.

Dacă sunt clipe, uneori, când pomul,
Te-mbie cu al cunoştinţei măr,
Smerit şi-ascultător, rămâi tu, omul,
Ce prin Isus, se-ncrede-n adevăr.

Dacă sunt clipe-n care, însetarea,
Îţi toarnă în cupă, apele străine,
O, nu gusta, refuză provocarea,
Isus este izvorul, ştii bine.

Dacă sunt clipe, uneori, pe cale,
Când pasul tău, alunecă în jos,
Te-ncrede în Isus, chiar şi în vale,
Căci calea şi-adevărul sunt Hristos.

Dacă sunt clipe-n care, ispitirea,
Îţi răscoleşte, în adânc fiinţa,
Către Isus, îndreaptă-ţi tu privirea,
Iar El, atunci, îţi va mări credinţa.

Dar, pentru clipele în care, cel mai des,
Te-ascultă-n rugă, dacă Îi vorbeşti,
Şi pentru harul de a fi ales,
Din inimă, mereu, să-I mulţumeşti.