Balada emigrantului român
Autor: Viorel Balcan  |  Album: Taine care vorbesc  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de viorel1977 in 23/01/2014
Balada emigrantului român

Îmi port azi dorul prin străini,
Pe braț, ca o desagă;
Când peste umăr iar mă uit,
Cum am lăsat hotarul sfânt,
Și-o țară, ce mi-e dragă !
Cu ce primiri m-ați alintat,
Străinilor, voi oare ?
N-am așteptat ca să veniți,
Ca pe un prinț să mă primiți,
Cu pâine și cu sare…
Nu am plecat căci pâinea mea,
Nu-i bună sau nu-i coaptă;
E chiar mai sfântă ca oricând,
Că-i frământată cu mult plâns,
De cei ce poate n-au mormânt,
În glia cea străbună…
Și n-am venit ca un hultan,
Să mă răzbun pe voi;
Să vă ferească Dumnezeu,
Să nu ajungeți sărăciți,
De țară, ca și noi...
Să nu mai credeți în povești,
Cu suntem niște hoți ;
Suntem din neam creștin ca voi,
Avem Hristosul ce-I în noi,
Nu suntem niște tonți...
Vă credeți domnitori bogați,
Umblați ca niște fameni;
Să nu uitați căci toți suntem,
Sub arcul sfânt de curcubeu,
Acel tipar de oameni...
Ce credeți voi, străinilor,
Cuvintele vă sunt lamă ?
Nu fiți păgâni până-n rărunchi,
Voi poate nu, eu încă am,
Un Dumnezeu și-o mamă !
Noi poate-am fost lăsați de sus,
Să fim un Cain pe fugă ;
Și învățați ca bou-n jug,
Să fim ca brazda de sub plug,
Ce pe obraz e udă...
Voi credeți căci pământul meu,
Nu e zidit pe pietre ?
E chiar mai strașnic închegat,
Cu sângele ce s-a vărsat,
De cei căzuți în cete…..
Nu sunt ca lepra de mă-arunci,
Din țara ta afară ;
Arată-mi tu, că ești creștin,
Nu fii ca cei ce poartă venin,
În gușa lor amară….
Mi-ajunge că sunt umilit,
De ,, lupi ‚’’ ce spun că-s miei ;
Nu-mi faceți voi și mai amar,
Oftatul ce îl am în dar,
De la străbunii mei….
Treziți-vă din visul fals,
Căci Raiul e cu voi ;
Să vă ferească Dumnezeu,
Să nu trăiți în Iad de dor,
Și umiliți ca noi...
E mi-am adus în traista mea,
Cuvântul ce mă-alină ;
Atunci când mâna de străin,
Mă-ngenunchează, și suspin,
La El găsesc odihnă…
La voi străinilor mi-a fost,
Sortit un colț de pâine ;
Eu sunt săracul cel cinstit,
N-am trebuință de cerșit,
Sunt om, și nu un câine…
Atâta timp cât pe pământ,
O lună mai tresaltă;
Străin, oricine-ai fi, te chemi,
Și-n,, paradisul ’’ tău tu gemi,
Cu mine laolaltă...
Fiți primitori cu cei sărmani,
În ură nu mai gemeți ;
Nu vom veni cu toți la voi,
Ca să ne ștergem de noroi,
Fiți calmi, și nu vă temeți !
Genunchii vă plecați acum,
În rugă mai cu seamă ;
Și mulțumiți-I Celui Sfânt,
Că-aveți o țară și-un mormânt,
Și cui să-i spuneți ,, mamă ’’…
Eu voi răbda și-njurături,
Ce mușcă ca un bici ;
Căci țara mea ce mi-o doresc,
Nu e pământul pământesc,
E-n ceruri, nu aici !
Iar dorul meu va plânge-n pumni,
Mai tare an de an ;
Să vă ferească Dumnezeu,
Să nu ajungeți ca și noi,
Popor de țară-orfan….

Viorel Balcan 21 ianuarie 2014




Nu vreau să fiu înțeles greșit, dar m-a supărat reacția ostilă a unui popor civilizat, [ ca cel englez ] asupra poporului român. Știu, că tragem ponoasele unora români mai puțin creștini și certați cu Dumnezeu, dar nu suntem toți la fel. De fapt, poezia este răspunsul meu, către cei ce nu ne suferă. Sper să nu supăr pe nimeni. Slăvit să fie Dumnezeu !
Un oftat adânc, în drum spre Țara de sus, Domnul să te binecuvânteze, frate Viorel, să-ți însoțească pașii de călător spre locul promis de El.
Adăugat în 23/01/2014 de ana_haz51
Admir umanismul ,patriotismul,dragostea de Domnul si aproapele in versul scris cu ...sufletul. Fi binecuvintat frate Viorel !
Adăugat în 23/01/2014 de sanda_tulics
M-a surprins placut poezie. Poate stilul ei, poate adevarul din ea...
Adăugat în 24/01/2014 de francu.cristina
Mulșumesc pentru cuvintele D-voastră ! Soră Cristina, adevărul rămâne mereu scris, fie în cântec, fie în versuri.......cât despre stilul ei, slăvit să fie Cel ce-mi dă puteresă scriu !
Adăugat în 24/01/2014 de viorel1977
Dorul Tău de țara sfântă, mă îmbie, mă încântă,frate scump te înțeleg, într-un jug smerit mă leg...
Îți urez :curaj ,tu scrie, mărturie pe vecie, toți să știe :Ești Român, din Cetatea celui Bun, Celui Bun Etern și Drept, TaTĂL celui înțelept ! Binecuvântări cerești, frate Viorel ! Din durere curg versurile cele mai dulci si cel mai adevărate !
Adăugat în 24/01/2014 de cristianagape
Pace frate Cristian ! În primul rând vreau să-ți un,, bun venit '' aici în familia poeziei ! Domnul are nevoie și de versurile tale ! îți mulțumesc pentru cele scrise, Domnul să te binecuvânteze !
Adăugat în 24/01/2014 de viorel1977
O poezie in stilul lui Cosbuc, sincera, deschisa...si trista. Fiti de Domnul mangaiat!
Adăugat în 25/01/2014 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 1275
  • Export PDF: 4
  • Comentarii: 7
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni