Amenințări împotriva poporului
(Țefania cap. 2)


Pe oameni, Domnul îi îndeamnă
Pe ei, ca să se cerceteze
La ce vorbesc, sa ieie seama
Pe Domnul, să Îl onoreze

În fire, cu toți să-și revină
Adânc, ca să se cerceteze
Și Legea Domnului să țină
Ei de la rău să se înfrâneze

Cu toții să fie smeriți
Poruncile să le împlinească
Ca să nu fie pustiiți
Urgiile, să se pornească

Căci dacă nu se vor smeri
Mânia, e ca și sosită
Cei din Ascalon, vor pieri
Iar Gaza, va fi pustiită

Ecronul din rădăcini smulge
Și rău va fi de cheretiți
Cu toți în Canaan, vor plânge
Iar filistenii-s risipiți

La fel Asdodul, va pieri
Si cei care stau lângă mare
Pe toți Domnu-i va nimici
Nimenea, nu are scăpare

Iar malul mării va ajunge
Ca un izlaz de pășunat
Acei ce-s din Iuda vor plânge
Aici, Domnul i-a adunat

Domnul, Moabul a auzit
Ocările ce le spuneau
Când cei din Amon, au rostit
Și pe Domnul Îl defăimau

Moabul, va fi ca Sodoma
Ei, de Domnul n-au ascultat
Și cei din Amon ca Gomora
Caci Legea Lui, n-au respectat

Acest lucru se va întâmpla
Pentru mândria ce-i conduce
De aceea, Domnul le va da
Urgii, de nu le-or putea duce

Iar Domnul tot va nimici
Pe cei, ce la idoli se închină
Și idolii le va stârpi
Căci, toate sunt din a lor vină

Pe cei din Etiopia
Domnul, la fel este pornit
Vor stăpâni cu sabia
Și totul, va fi pustiit

Spre miazănoapte acum privește
Ninive, un pustiu va fi
Asiria, o nimicește
Tot ce e-n viață, va pieri

Iar în cetate s-or culca
Turme de oi, turme de vite
Și pelicani aici, vor sta
Ținuturi, vor fi pustiite

și din cetatea cea măreață
Și veselă precum era
Va fi pustie, va fi arsă
Și nimeni nu va sta în ea.

va urma