Întoarce-te, întoarce-te la vatră!
Autor: Ana Haz  |  Album: Comori ce curg prin lacrimi 1  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de ana_haz51 in 17/09/2013
De ce, de ce-ai plecat român plugar
Și plugul tău în brazdă l-ai lăsat?
Ai vrut să-nalți palate de cleștar
Sub un jug străin, îndepărtat?

De ce, de ce de-opincă te-ai desprins,
Să te înalți ca vrejul, tot mai sus?
Te-ai lăsat înșelat de-un paradis
Plin, plin de șerpi și fără de Isus.

Inima care doinea din frunză,
Tril duios de Lie-ciocârlie,
Acum e tristă, veștedă, confuză
Ca o toamnă rece, plumburie.

De ce cauți între străini avutul
Când atâta bogăție e la noi
O ascunde, o tăinuiește lutul,
Printre dureri și lacrimi și noroi.

Chiar la noi e țarina ce ține
Ascunse în ea, sfintele comori,
Aici la noi e cea mai dulce pâine,
Gânguritul și primii pași ai tăi.

Lăsat-ai la gherghef, aici, acasă,
Mândruța ta cu chipul dulce, blând.
Cu fir de dor tot coasă și descoasă,
Până din zări te va vedea venind.

Te cheamă iar și iar udând,bădiță,
Cu-amare lacrimi, firele de tort,
O vei cunoaște iar după catrânță,
După graiul dulce, după-al nostru port.

Se scurge oful, îngânând clepsidra,
Al depărtărilor neântrerupt suspin,
Graiul nostru, portul și doinirea,
Sufletul tău sincer de român.

Amintiri, o cale întoarsă-ți țes,
Cu miresme de mere și gutui,
Cu al doinei noastre dulce vers,
Cu primăveri din poarta Cerului.

Căci vremurile sunt, de semănat,
Nicăieri ogorul nu e ca la noi,
S-aducă rod, la coacere, bogat.
Vino plugar român, hai înapoi!

Întoarce-te, întoarce-te la vatră!
Te cheamă Împăratul iubitor,
Căci trebuie Sămânța semănată
Și să lucrezi cu dragoste, cu spor.

Vino să ne strângem iarăși roată,
Să ne unim, ceresc, în hora mare,
În Iubirea Sfântă și Adevărată,
Să învățăm de-aici Noua Cântare!

Amin!
Vă mulțumesc personal, pentru versurile cu care ați reușit să treziți dorul meu de țară. Știu. căci cea mai dulce pîine este la noi acasă. Domnul Isus să vă biecucânteze !
Adăugat în 17/09/2013 de viorel77
mai sunt romani ce-si cheama fratii
De-acol din departari ,
Sa nu trudeasca ,ca argatii ,
pe bani putin si ne-adevar...
Mai e iubirea ce ne striga
iubirea gliei cea strabuna ,
Sa ne unim in partasie,
Ca hora -ntreaga, impreuna..
Mai sunt doiniri ce pling de dor,
dupa romanii calatori...


Mi-e greu sa scriu, dar slava Domnului caci am citit versurile din Romania!{daca le-as fi citit din America...}

Multumesc pentru rugi si dor ,fi binecuvintata!
Adăugat în 17/09/2013 de sanda_tulics
Întoarcerea este preţuită în harul lui Dumnezeu. Multe binecuvântări!
Adăugat în 17/09/2013 de Duverna
Citind poezia, ma gandeam asa-ntr-o doara, de cate ori m-am gandit la intoarcere dar, pt ca, glia romanului se lucreaza doar si roadele le iau altii, nedandu-mi o oportunitate cat de mica, trebuie da mai stau. Aici medicii nu-ti iau un cent penntru absolut nimic, reteta cat ai fi de sarac o cumperi ca poti, nu ai mult dar din ce ai ajuti si pe cei ce trudesc pamantul...E trist, greu, cand voi rezolva cu sanatatea ma voi intoarce...Dorinta e veche dar uneori nu facem doar ce vrem. Imi pare rau ca noi romanii am ajuns fortuiti sa plecam...frumoasa poezia!!!
Adăugat în 17/09/2013 de lboltasu
O chemare divină și un glas al sufletului plin de dragostea lui Dumnezeu pt. cei plecați departe...O poezie deosebită din toate punctele de vedere și plină de harul și puterea lui Dumnezeu și de toată dragostea Lui, care, constat cu nespusă bucurie că se găsește în inima d-voastră. Domnul Dumnezeu să binecuvânteze.
Adăugat în 17/09/2013 de Ioanhapca
Nu poti ramane indiferent citind astfel de versuri - si mesajul este de nepretuit dar si arta poetica nu poate fi neluata in seama. Fiti binecuvantata sora Ana iar Dumnezeu sa ne ajute pe fiecare, acolo unde suntem sa nu ramanem neroditori.
Adăugat în 17/09/2013 de floridinmaracineni
Cred sora Ana ca toti acei care au plecat traiesc cu un dor nespus de mare de tara lor, am si eu copii plecati si stiu. Domnul sa-i binecuvinteze pe toti care pe unde sunt , la fel si pe dumeavoastra.Multa pace.
Adăugat în 18/09/2013 de florenta.sarmasan
Si cati oare nu sau pierdut in zare , printre sutele de popoare , e scump pretul banuluui si logic gandind e un pret mare sa stai o viata departe de cei dragi pe care sa ii vezi doar o data la an sau poate la doi , e departe acasa si praful fin de pe ulita impreuna cu nuci batrani in care ne petreceam dupamiezile insorite de vara , totul e aici departe ................suntem ca praful intre gloate respinsi si neiubiti de toti , purtand in lume doar ocara si deznadejdea zi de zi, trezindune in fiecare zi nemultumiti, cu posta plina de anunturi publicitare care daca seara ne-am culcat oarecum multumiti acum ne aduce noi pretenti ...........strainatatea nu ne va implini niciodata sufleteste , financiar cat de cat , dar sufletul e sarac si gol, Alpii Austrieci cat de inalti arfi nu vor putea sa inlocuiasca frumusetea Carpatilor....
Adăugat în 18/09/2013 de CamaraBeniamin88
Mulțumesc frate Beni, Domnul să te binecuvinteze, să-ți binecuvinteze familia, vreu să te știu cu aceeași bucurie cu care mi-ai rămas în memorie de la stăruința după Duhul Sfânt și să fii mereu
plin de Duhul Domnului, oriunde ești să fii fericit cu familia ta și cu Isus.
Adăugat în 18/09/2013 de ana_haz51
Sora Ana, va sarut si va salut din Romania, cred ca pe mine doar o prigonire dura a crestinilor m-ar forta sa plec din tara...Dar, poezia dvs cred ca e mai adanca, e si pentru plugarii din ogorul Domnului, care au plecat pe carari straine..Eu cunosc destui si Duhul mijloceste cu suspine pentru ei. Ca de obicei, Duhul va inspira. Domnul sa va sporeasca sanatatea asa cum va sporeste sufletul si harul poetic!.
Adăugat în 18/09/2013 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 1035
  • Export PDF: 20
  • Comentarii: 10
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni