Timpuri grele, vremuri rele
Autor: Toma Simona Magdalena  |  Album: Clipe de cer  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de Simo_7 in 13/09/2013
E greu şi-ngrijorat acum pământul
De-atâta neputinţă şi-ntristare
Şi multa suferinţă Doamne doare,
Căci unde mergi, auzi necaz mereu
Şi totul e redus la rău, la rău...

E plin de suferinţă-ntreg pământul
O omenire plânge azi şi geme
Bolnavi în trup, străini, în nepăsare,
Trudiţi de prea atâta întristare,
E plin de răni Părinte-ntreg pământul!

Puţină-ngrijorare e în fiecare,
Ne-ngrijorăm de-atâta neputinţă!
Dar...să nu stăm în valea care doare
Şi să-nălţăm un strigăt, o chemare
Spre Cel ce-aduce aleasa vindecare!

E plini de răni, iubirea se vesteşte,
Dar inima adesea este goală...
Nu mai există dragoste, ci ură,
Prietenii-ntre ei nu se îndură...
Nu e iertare! Te chemăm Isuse...
Redă Tu pace, pacea Ta din cruce!

E teamă, frică-n fiecare clipă
Iar semenii nu se mai bagă-n seamă!
Şi totul e redus numai la rece,
Nu se mai cântă, nu se mai petrece
Un timp frumos cu Domnul şi cu teamă!

În adunări, e-atâta-ngrijorare,
Suntem distanţi şi chiar la rugăciune,
Atâta suferinţă Doamne doare,
Puţină boală e în fiecare, dar...
Tu eşti Domn şi poţi da vindecare!

E fără dragoste căminu-ades Isuse,
În care Tu ai pus ca mărturie
O legătur-adâncă, sfântă, vie
Între acei numiţi de Tin'ca soţ-soţie
Uniţi să stea în Tine pe vecie !

Nu e iubire nici între copil şi tată,
E un război mereu şi ne-ascultare,
Îi creşti, te chinui şi drept mulţumire
Vezi roade rele, aspre şi...amare!
O, pune-n inimi dragoste mai mare!

Copiii cresc adeseori şi singuri...
Ori mai lăsaţi la vreun bunic acasă
Fără iubirea dulce, părintească,
Cu sufletu-amăgit, dorind acasă...
Pe mama... să-l aline şi să-l crească!


Iar prin azile stau străini bătrânii,
Se sting de dor, uitaţi în umilinţă,
Plângându-şi zilele, c-o poză-n mână
Rostind din când în când câte-o dorinţă
Se roagă, meditând la a lor stare...

Suntem prea trişti, atinşi de neputinţă
Şi-ngrijorări vedem mereu azi la tot pasul...
Spre Tine Doamne-ndrept azi glasul,
Căci grija e prea mare şi ne doare...
Dar ştiu ceva! Credinţa-n veci nu moare
Iar Tu eşti Domn şi Medicul cel Mare!

Amin!
Trăim zilele din urmă, vedem Biblia cum se împlineşte, sunt atâtea probleme, atâtea motive de tristeţe şi îngrijorare, televizorul te deprimă dacă vezi stirile! Lumea e intr-o goană teribilă după agonisire, nu mai sunt sentimentele de altă dată, e o răceală care pluteşte şi se instalează pretudindeni! Copiii cresc fără iubirea părintească, aceştia sunt la muncă prin străinătate, iar ei oftează de dorul lor, lăsaţi în grija unei rude. Azilele sunt pline de bătrâni, care-şi plâng singurătatea şi viaţa, uitaţi de copiii lor, prea ocupaţi, care uită prea repede că au fost crescuti de aceştia...şi drept mulţumire îi trimit cât mai departe, spre-a nu fi incomodaţi! Vremuri triste! Doamne ai milă !!! Dar Dumnezeu e Mare şi Bun! Mai e speranţă, căci ... El dă mângâiere, ajutor şi e suportul celor care strigă... din toată inima!!! Domnul să mângâie omenirea, să ne îmbrace în iubirea Lui nemăsurată pe toţi şi să dea alinare, vindecare şi binecuvântare! Pacea şi bucuria Lui deplină!
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1838
  • Export PDF: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni