Iarăși despre zbor
Autor: Victor Bragagiu  |  Album: Cărare de suflet  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de bragagiu in 13/09/2013
Zariștea se face largă
Gâștele când dau să plece
Și tăcerea vrea să spargă
Șopotirea de mesteceni.

Apăsat ca și o cruce
Le strig gâștelor din mine:
„Unde, unde-o să vă duceți
Pe cărările străine?

Care patrie ar face
De-a chema mai cu lumină
Decât țara unde-n pace
Dorm părinții în țărână?

Fără datini și credințe
Ridicați glasuri de goarnă
Peste legile-n restricții,
Peste basmele de toamnă.

Inima-mi gata-i să plângă
De durerile din voce
Simt că am rămas mai singur -
Un cuvânt răpus în bocet.

Însă-ntreg mă smulg cu duhul
Să-mi ridic întreaga fire
Să călătoresc văzduhul
Depărtat de cimitire.

În mijloc de cârd de gâște
Suduit de crai despotici
Să-mi aduc soarta la niște
Arbori stranii și exotici.

Iar la oameni cu-alte straie
Și cu altă cătătură
Să le spun ce trist mi-i plaiul
Cu pelin amar în gură.

Poate mă vor înțelege,
Poate numai or să strige
Când mi-or spune despre-o lege
De-ascendență și de sânge.

Și-oi zbura în colți de stâncă
Ce nu vor să mai pășească
Unde oceanul încă
Poate să se zvârcolească.

Unde spume bat cu stele
Într-un mal ca să-l condamne,
Când cu dorurile mele
Voi putea a spune:„Doamne!

Mi-ai dat sânge, mi-ai dat minte,
Mi-ai pus viață altă-n mine...
De ce oare, înainte,
Mă alungi pe căi străine?

De ce nu mă lași în cete
De duminici și mulțime
Dumitrițe în buchete
Să le port la cimitire.

Ca să cat cum cată toții
Râvnă-n rost și în avere,
Împreună cu toți morții
Să mă-ngrop în neputere.

Ce mă duci pe Calea nouă
Nimeni ce nu și-a ales-o,
Ud de lacrimi ori de rouă
Până-acum n-am înțeles eu.

De ce în singurătate
Mă gonesc pe mine însumi?
Libertate, libertate
Dureroasă ești în plânsu-mi.

Drept, că-atâta fericire,
Am, smulcându-mă de-aramă,
În cântarea de iubire
Ce mă-ndeamnă și mă cheamă.

Osândit mereu de dorul
Că sunt prea încet pe Cale...
Ogoiește-mi, Doamne, zborul
Că îmi plânge macra-n jale.

Ea îmi cere un repaos -
Rai din visele bigote
Să-mi acopăr al meu haos
Cu frunzișuri de bancnote.

Să fiu om stimat de lume
Și de capi, de bună seamă -
Un mic scaun, un mic nume
Și-un portret cuprins în ramă.

Credincios toți să mă spuie
Din rutină și din lene
Când striga-voi:„Aleluie!!!„
Pleoscăind rotund din gene.

Mă vei părăsi oleacă
Mă crezând de oboseală
De-oi sedimenta în diacon
Printr-o somnoroasă sală...”

„Fiule, ți-aud regrete,
Deci îți iscălesc cu zorii:
Gâștele sunt prea încete.
De-azi zbura-vei cu cocorii!”

Domnul sa ne ajute ca si noi la vremea potrivita sa zburam pe norii cerului inspre Cetatea Sfanta a Domnului Isus. Multe binecuvantari.
Adăugat în 13/09/2013 de florenta.sarmasan
Atat, atat de frumoasa....daca citeste cineva cu atentie, mesajul este atat de profund, sensibilizeaza si rascoleste fiinta...Putin tainic, dar in framantarile personale se gaseste o realitate a vietii de credincios...multe gâşte, mult zgomot, in noi taceri care de cele mai multe ori dor dar, Cineva ne vb deslusit si ne arata zborul eliberator...cocorii. Multi chemati, putini alesi!!! FII BINECUVANTAT!
Adăugat în 13/09/2013 de lboltasu
..de ce rivnim atit de mult zborul?
pentru ca si noi suntem creati pentru zbor..la vremea hotarita.
Binecuvintari sfinte si invitatie deschisa pentru tine, Vera ,sa ascultati albumul''Roua pentru suflet'' -interpret si autor la unele din piese.Sanda Tulics.
Adăugat în 13/09/2013 de sanda_tulics
„De ce în singurătate
Mă gonesc pe mine însumi?
Libertate, libertate
Dureroasă ești în plânsu-mi.” Mai întâi, atmosfera era parcă desprinsă din basmul „Cele douăsprezece lebede”....Apoi, personajul principal este sufletul, liber în Cristos, care dorește evadarea dintre datini și „credințe bigote”, dintre ..gâsculițe. Ca întotdeauna, soluția este la Domnul, care aprobă zborul ....cu cocorii. Felicitări!
Adăugat în 13/09/2013 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 855
  • Export PDF: 7
  • Comentarii: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni