Necuvântătoarele văd îngerii?
Autor: Marinau Daniela  |  Album: Despre îngeri  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de loredanam in 10/09/2013
O cățelușă văzând în om...pe îngerul său

Veneam spre casă bucuros,
Trudit după alergătură,
Când m-a oprit la scară, jos,
O cățelușă, cu ceva în gură.

Chiar mi s-a așezat în cale,
Mișca din coadă, scheunând,
Când mi-a lăsat lângă picioare
Un cățeluș... mort de curând.

„O, biată mamă întristată,
-Ca Griva a lui Darie cel desculț-
Ai venit să fii consolată,
Căci ți-au ucis puiul micuț...”

Am mângâiat-o și voiam să plec:
Cățeaua mă privea cu jale,
Cu trupu-i, mă oprea să trec,
Și iar mi-a pus puiul în cale.

Cu ce nădejde insista? Dorea
Să iau cățelul, să i-l înviez?
Așa adânc în ochii mei privea,
Sau ea vedea ce eu abia visez?

Credea în mine, om, că aș fi zeu?
Că-i Sunamita lângă Elisei?
Îl ruga, oare, pe îngerul meu,
Pe care îl vedea cu ochii ei?

Ați auzit cum prezic câinii
Moartea stăpânului iubit?
Urlă, oare, la îngerul morții?
Dar și cutremure presimt...

Nu doar ei, ci și alte-animale
Dezastrele le prevestesc:
Înainte de scufundare,
Guzganii, nava părăsesc.

Sunt ființe cu suflet, n-au duh,
Nu profețesc prin Cel Sfânt,
Văd îngerii nimicirii-n văzduh?
Căci fug, în loc sigur se-ascund!

Da, animalele-au venit la Noe
Să scape de potop-în număr mare,
El a ales perechile în voie,
Toate simțeau că-n arcă-i salvare!

Dintre oameni, Ioan și David
Au văzut îngerul nimicirii:
Cu sabia spre popor, ucigând,
Și-au relatat pe pagina Scripturii...

.......................................................
Dar cățelușa tot privea în sus..
Îl implora, trist, pe îngerul meu?
„O, biet animal, n-am puteri ca Isus,
O, dac-aș fi în Duh cu Dumnezeu!..”.

O trezire, cu toți ne-am dori,
Să înviem copii, nu doar căței!
Dacă de „eu” ne-am goli,
Am vedea îngeri, ca Elisei!


Ideea mi-a dat-o unchiul meu, care mi-a spus întâmplarea cu cățelușa. Despre extraordinarul „instinct” al animalelor de a „presimți” cutremurele și alte catastrofe(tsunami) cu o oră înainte, sigur ați auzit... De aceea s-au adăpostit de bunăvoie animalele toate, în arca lui Noe! Cred că, de fapt a avut probleme că erau prea multe care doreau „cazare” în arcă...Deoarece seismografele nu anunță decât cu câteva minute mai devreme un cutremur, cred că animalele îi văd realmente, pe îngerii nimicirii în acel loc. Înainte de moartea stăpânului, cred că văd îngerul morții deasupra casei, (cum a văzut un profet pentru o familie la care era gata să le explodeze casa, dar au scăpat, fiindcă au crezut avertismentul). Și toți ați auzit, cred, de șobolani ce nu pleacă cu vasele ce se vor scufunda. De unde știu, oare? Cred că sunteți de acord că zărirea îngerilor nimicirii e singura explicație plauzibilă. Altfel, prea ar fi șobolanii și câinii mai spirituali decât marea majoritate a oamenilor!.. Trimiterea la „Desculț” de Z.Stancu se referă la episodul cu cățeaua Griva care se-ntorcea cu puii omorâți (de stăpâni), acasă. Nu știm de ce-o făcea, poate din instinct matern, crezând că puii erau vii, sau.....
Poate fi adevărat, nu știu, există poate un simț aparte, animalele pot percepe sunete pe care noi nu le auzim.Poezia este frumoasă, chiar înduioșătoare, chiar putem învăța multe lucruri de la ani-
male. Domnul să te binecuvinteze, sora Loredana dragă, mereu aduci mesaje noi și interesante.
Adăugat în 11/09/2013 de ana_haz51
Citindu-vă poezia, mi-am amintit de o poezie a lui Serghei Esenin pe care m-am apucat și am tradus-o( după puterile mele) special pentru D-voastră. Poate ea n-are nimic cu tema versurilor D-voastră, dar ce mi-am amintit - mi-am amintit.

Cântecul despre câine

Zorii când porniră neaua,
În cotlonul său de ani
A fătat șapte cățeaua
Cățelandri roșcovani.

Până-n seară mângâindu-i
Ea i-a lins și netezit,
Pe sub coastele-aburinde
Picura omăt topit.

În amurg când vrea găina
În coteț un loc ascuns
A venit ursuz stăpânul
Și coteii-n sac i-a pus.

Și din urma lor smerită
Prin troiene-a alergat...
Mult timp apa înnegrită
Nu s-opri din tremurat.

Când ea se târî spre casă
Tot lingânduși pașii grei
Văzând Luna luminoasă
O crezu-un cățel de-al ei.

În albastra înălțare
Scheuna cu-atâta dor
Însă Luna după zare
S-a ascuns nepăsător.

Mută ca după pomana
Când i-au dat o piatră-n râs
Picură din ochi sărmana
Aurite stele-n nins.

Sincer, temele poeziilor D-voastră, cel puțin mă miră. Personal în cap nu mi-a trecut nici odată așa întrebări. Dumnezeu să Vă binecuvânteze.

Adăugat în 11/09/2013 de bragagiu
Pace soră ! Fiindcă sunt un mare iubitor de animale, versurile D-voastră m-au făcut să lăcrimez. Am să vă spun și de ce.Am asistat la un episod din păcate foarte trist zilele trecute, despre moartea lui Ionuț, îngerul blond, sfâșiat de unu, sau patru maidanezi.E trist, dar ce mă face să fiu foarte revoltat, ete că din vina celor lacomi, nesimțiți după avere, s-au întâmlptat acestea toate. Nu s-a luat atitudine de la început, iar alții plătesc cu preț de sânge, nesimțirea altora.Mai mult de atât, s-a trecu repede la acțiunea barbară, de a căsăpii în masă, câinii fără stăpân.Mă întreb ; in afară de a pune mâna pe ghiogă, și de a lovi in dreapta și în stânga, fie că ești vinovat sau nu, aleșii statului, nu au altă soluție ? Sunt, dar ei aleg cruzimea, mârsăvia, și suferința.Nu ne tragem ca neam , nici din huni, sau barbari, sau din vichingi, care legea lor era toporul. Din păcate , suntem poporul cu guverne de carton, care își clădesc propriile legi, pe abuz, cruzime, lașitate.
De aceia, și Dumnezeu este supărat pe noi, că demult, tare demult l-am părăsit.Cînd dragoste nu e, nimic nu este. Fie ca bunul Dumnezeu, să lumineze mintea celor înaite de a da votul final [în general mă refer ], și fie ca rugăciunule celor puțini, să înoiască dragostea Lui față de poporul român. Cu respect, pentru versuri vă mulțumesc în Numele Domnului .
Adăugat în 11/09/2013 de viorel77
Am citit si auzit multe experiente de acest gen
Este mai mult decit ne putem explica!
Adăugat în 11/09/2013 de sanda_tulics
Imi dau seama ca, dupa intamplarea mediatizata despre copilul blond sfasiat de caini, poezia mea despre o catea apare ca "nuca in perete". Din pacate, ca medic mai stiu cazul cel putin al unui copil rom sfasiat de caini in Craiova, in zona targului..De circa un an ne rugam la adunare pentru ca acesti 'maidanezi"sa fie culesi de pe strazi si dusi in adaposturi. Nu m-am rugat pentru starpirea lor, desi, la cei demonizati-si cred ca cei ce au omorat copii sunt astfel-este singura solutie. Pentru ca si animalele pot fi posedate. Eu tin la catelusa mea foarte blanda care n-a muscat nici un om in sase ani. Cred ca maidanezii au devenit ca niste fiare in jungla oraselor! Probabil ca e cazul sa fie eliminati. Dar, ei sunt animale fara etica, fara ratiune, fara cunostinta de Dumnezeu, dar parintii care-si omoara prin avorturi copiii de zeci de ani in Romania sunt cei vinovati inaintea Domnului! Ca s-a ajuns la copii sfasiati de caini in Romania? Desigur, fiindca e o tara "fara hingheri"cum spuneam intr-o alta poezie..
Multumesc pentru ca mi-ati citit poezia si pentru comunicarea prin comentarii si pentru notarile generoase pentru lirica mea cam exotica!
Adăugat în 11/09/2013 de loredanam
Foarte frumos sora Daniela, putem invata multe de la necuvantatoare, dragostea, fidelitatea, loialitatea si inca multe altele. Fiti binecuvantata si multa pace.
Adăugat în 11/09/2013 de florenta.sarmasan
Nu știu dacă animalele acestea chiar pot vedea ce nu putem vedea noi dar și sigur că iubesc mai profund și mai curat decât noi și simt mai bine decât noi când sunt iubite sau urâte, Într-adevăr impresionantă și înduioșătoare poveste. Domnul să vă binecuvânteze.
Adăugat în 11/09/2013 de Ioanhapca
Statistici
  • Vizualizări: 1866
  • Export PDF: 61
  • Comentarii: 7
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni