Unde ți se pierde glasul
De atingerea de bolți
Înflorește edelvaisul
Mai pe-a noastră - flori de colț.

Cu flori argintii-pufoase
Sus în munți ele trăiesc,
Te uimești ce-s de frumoase
Sub un siniliu ceresc.

Nu văzându-le prin poze,
Cumpărate, prinse-n pungi:
Cu poftiri grase și roze
Lângă floare nu ajungi.

Dacă vrei șezând în vale
Puritatea să le-o vezi
Doar durerile de șale
Poți să colecționezi.

Doar zdrelit și în sudoare,
Flămânzit de împrejur
Unde-i Soarele mai Soare
În răcoarea de azur,

Negândind de-a fi puternic
Și pășind din greu spre greu
Lângă dalbul feciorelnic
Poate-ajunge pasul tău.

Părăsind o lume-n crime,
Toată starea ta de legi
Să-asaltezi o înălțime
O minune să-nțelegi.

Palma nu ți s-a înfinge
Să le smulgi din lumi de flori
Sufletul doar le-a atinge
Înainte să cobori.

Ci cât vei păși prin țară
Și prin anii tăi cărunți
Vei purta ca pe-o comoară
Întâlnirea voastră-n munți.