Sub semnul curcubeului divin,
Al Legămîntului făcut din milă,
Cu fiinţa cea mai dragă,
Ce-ai pus-o pe pămînt,
Să-ţi fie prieten bun, în stare-umilă,
Sub semnul Legămîntului Slăvit,
Ce-L ţi din veşnicie.
Tu,
Ţi-ai trmis pe Fiul cel Iubit,
Să-Ţi ducă planul sfînt,
Aşa cum Voi,
Cei Trei, aţi hotărît,
'N Putere Sfîntă, vrednicie,
De pe pămînt,
În sfînta-Ţi 'Mpărăţie.
Sunt două mii de ani, cînd la Golgota,
Scump Fiu-Ţi, suferea,
Ca sa-Ţi răscumpere creaţia,
S-o ducă în Împărăţia Ta.
Se cheamă, cere-n stăruinţă,
Şi-n ea,
Puteri din Duhul Sfînt,
Tu investeşti...
Să-i duci pe oameni lîngă Tine,
... Din ''greşuri pămînteşti''.

****
Sub Noul Legămînt, al Fiului Iubit,
'Ntr-o zi de vară-n bucurie,
Tu, m-ai chemat să Îţi fiu, fiică,
În sfînta-Ţi 'Mpărăţie.