Scoate-mă Doamne la loc larg!

Scoate-mă Doamne la loc larg
Pe marea vieţii, dintre valuri,
Căci pe-al corăbiei înalt catarg
Am ridicat sus albele flamuri,
Speranţele-mi, pentru salvare
Din prea cumpita învolburare!

Pe marea vieţii, când furtuna
Provoacă valuri spre înghiţire,
Lovindu-mi corabia întruna
Ca s-o scufunde-n nimicire,
Atunci Doamne, la loc sigur
Salvarea Ta-i, de bun augur!

Când valurile, anunţă-n urlet
Că vin în forţă-n vuiet mare,
Şi declanşeză-al mării muget
Prin crunta lor încrâncenare,
La Tine Doamne, e scăparea,
Şi braţul Tău îmi e salvarea!

Scoate-mă Doamne la loc larg
Căci mă ţin strâns şi cu tărie,
De al corăbiei straşnic catarg
Spre-a-nvinge-a apelor urgie,
Să-mi găsesc liniştea salvării
Pe ţărmul, la marginea mării!

Flavius Laurian Duverna
04 iulie 2013