Robirea lui Zedechia
Ezechiel cap. 12


Și Domnul iarăși îi vorbește
De cei ce-s îndărătnici spune
De drum iarăși îl pregătește
Și Ezechia, se supune

Prin el mustrare vrea să dea
Acelor care aud bine,
Dar se prefac că nu-i așa
Și numai pe a lor, o ține

Și a celor care bine văd
Dar se prefac că n-au văzut
Acelor care nu mai cred
Și fac, doar ce le e plăcut

Seara-l îndeamnă ca să plece
Și ziua, lucruri să-și adune
Poate de văd ce se petrece
Mai multe întrebări, vor pune

Sub ochii lor zidul să-l spargă
Și lucrurile, să-și adune
Să vadă toți, să înțeleagă
Că Domnu la încercare-i pune

Un semn pentru popor să fie
Tot ce proorocu va împlini
Să-și amintească și să știe
Că Domnul, îl va pedepsi

Proorocul toate le-a împlinit
În zori însă Domnu-i vorbește
Îl întreabă cum au primit
Acest semn și această veste?

Acest avertisment ce-i dat
Necazul, care a venit
S-ajungă chiar la împărat
Să știe, că va fi robit

În lațul Domnului e prins
Și-n Babilon, el va ajunge
Poporul de rău e cuprins
S-or risipi, toți și vor plânge

Să reușească să înțeleagă
Că Domnul, este cel mai tare
A lui e omenirea întreagă
Și-n toate, este cel mai mare

Doar câțiva oameni vor rămâne
De mărturie sunt scăpați
La cei ce-s vii, să poată spune
Cu toți, la moarte vor fii dați

Iar pe popor Domnul vestește
Pâinea, cu teamă va mânca
Apa ce setea-i potolește
Numai, cu groază o va bea

Iar țara va fi jefuită
Poporul, va fi nimicit
De toți prădată, pustiită
Domnul asta, le-a pregătit

Și pe prooroc l-a întrebat
Cum spun ca zilele-s lungite?
Batjocorind ce Domnu-a dat
Vedenii, ce nu-s împlinite

De ce cu toții folosesc
Cuvinte, neadevărate?
Și batjocoritor vorbesc
Trăiesc, cu toți în falsitate

Căci Domnul rău s-a supărat
Și tuturor El le vorbește
Căci zilele li s-au scurtat
Și orice vedenie, se împlinește

Zăbavă n-are să mai fie
Ce Domnu a spus se adeverește
Căci El e Domn în veșnicie
El, numai adevăr rostește.

va urma