Dorul nostru, dor de munte


Drum lung ne este viața
Tren fără sfârșit, mergând...
Ne trezim fără să ne dăm seama,
Gara în care ne-am suit, și când!
Fericirile sunt stații...
Unde trenul stă un minut,
Suferințele sunt gări,
Clipe fără de sfârșit...

Nici nu-ți dai seama ce-a fost!
S-a dus trenul... a trecut,
Greutăți de noi se țin,
Una după alta vin.
Dorul nostru, dor de munte
Înainte, sus, privim...
Alergăm să ajungem iute,
În gara ce o dorim.

Trec iute clipele și anii...
Zile pline de dureri,
Așteptăm ca să ne dai,
Binecuvântări, mângâieri.
Tineretul vesel urcă...
Drumul însorit,
Bătrânul încet coboară,
Obosit, trist, istovit.

Vine clipa, vine vremea,
Să coborâm și noi,
Să dorim măcar o clipă,
Să întoarcem timpul înapoi;
Nostalgici privim în urmă...
Păreri de rău... timp pierdut...
Sună trenul trist în gară,
Zici: "Am trăit dar, n-am știut."

Momentul cel fericit
A fost când El te-a privit,
Te-a condus spre gara bună,
Ce te poartă spre cunună.
Trenul mântuirii sfinte,
Ai grijă, să nu îl pierzi!
Căci acolo în mărire,
Pe Isus, tu ai să-L vezi!

Și-ai să uiți de lungul drum,
De clipe de suferință,
Toate-n urmă, vor fi scrum,
Tu vei pleca spre biruință.
Pregătește-te de azi!
Trenul sfânt te așteaptă-n gară,
Ai grijă, ca să nu-l pierzi,
Să ajungi în veșnicii,
Lângă Domnul, sus, în slavă!