Trăiesc prin sfânta Sa Lumină
Căci din Lumină m-a adus;
Un loc aveam 'n-a Lui grădină,
Dar şarpele viclean, aspidă -
Mi-a tot şoptit şi mi-a tot spus
Să iau din pomul interzis.

Eu, neştiutoare-am ascultat!
Mult prea frumos era şi fructul!
Vrăjmaşul, ce-mi sta alăturat
Parcă-mi spunea ,,'mparte cu-Adam!"
Iar eu, fiind ca nou-născutul
Nici n-am gândit... era-nceputul...

......... Păcatului originar;
Şi uite-aşa L-am supărat
Pe Domnul, Tatăl cel milenar
Prototipul nostru general;
Căci, după chipu-I ne-a creat
Şi Duh de viaţă El ne-a dat.

Trăiesc prin sfânta Sa Lumină
Dar am pierdut locul cel bun
Eram stăpâni 'n a Lui grădină
Până ispita ca să vină;
Iar eu, ascultând sfatul nebun
Deschis-am uşa, la dureri şi chin.

Ce mi-aş dori să întorc timpul
Ispititorul să-l resping!
În mintea mea persistă gândul
Că dacă n-aş fi mâncat fructul
Altul era al nost' destin
Şi-am fi rămas 'n Raiul Divin!

A.N
5-6.06.2013 Firenze