Şi fi-vom noi, odată-n cer...

Şi fi-vom noi, odată-n cer
Răpiţi de pe acest pământ
La Domnul cel bun şi sfânt,
După ce-al morţii jug de fier
El l-a sfărmat prin Cuvânt,
Biruind, cruntu-i mormânt
Şi anulând, negru-i mister.

Şi fi-vom noi, în cer odată
De pe acest pământ răpiţi
Cu toţi cei sfinţi şi mântuiţi,
Spre a primi sfânta răsplată
Trecuţi fiind, prin suferinţi
’Ncrezându-ne-n făgăduinţi
Şi-n dragostea-I, minunată.

Mărire-n veci Îi vom aduce
Mielului Sfânt, înjunghiat
Pentru-al Său sânge vărsat
Sus la Golgota, pe cruce,
Unde-a Sa viaţă El Şi-a dat
Şi astfel ne-a răscumpărat
Iubindu-ne-n susurul dulce.

Flavius Laurian Duverna
03 iunie 2013