Un eu tare speriat
Și cam lovit de furie,
Într-o zi s-a măsurat
Cu cel demn de invidiat
Ca să-și pună invidia-n cuie
Și să fie eliberat,
Dar s-a umplut de gelozie
Și, mai rău s-a încurcat.
Simțindu-se-amenințat
Eul, plin de-orice trufie,
De-o dreptate stă-agățat
Clocind o-nșelătorie
Ce să-l facă aprobat...
Vezi, e-o mare nebunie
Să-i acorzi vreo vrednicie
Unui eu înfumurat
Cu smerirea-i din mândrie.
Eul trebuie anihilat!
Și în locul lui să fie
Sus, pe tron încoronat
Dumnezeu cu-adevărat.
Altfel, după cum se știe
Și-așa cum am arătat,
Eul, plin de dibăcie
Te înșală neîncetat
Și-ai să-ajungi în veșnicie
Judecat și condamnat.

Zaragoza 30/05/2013
de Ioan Hapca (Ionică)