În noapte...

În întunericul cel gros,

Cînd ''toate''sunt la adăpost,

Şi se-odihnesc de-al zilei rost,

O floare ... albă, se deschide în parfum..

Şi intră-n post!

Să-şi dea mirosul de Regină,

Să-nfrunte ''noaptea şi răcoarea'',

Să-şi plimbe iar, adînc, mireasma,

Şi să-şi arate-n întuneric,

Alb, culoarea.

Ea stă de veghe ''în parfum'',

O rugă-n noapte ce suspină,

De dorul soarelui de peste zi..

Şi de mireasma din grădină...

Acolo, a crescut ''printre surate'

Care de care,

Mai frumoase şi ... mai colorate!

Dar, cînd seara îşi arată ... trena,

Ele adorm, fără de grijă, în grădină,

Ce mâine va fi iarăşi plină de...

Esenţa-floare în lumină.

Doar ea!

Regina nopţii, alb, veghează,

În ruga-i e parfum, e trează,

... Până în zori... când,

Soarele-i închide faţa,

Ca-n locul ei,

Să i se închine... Dimineaţa.