Cerescul har cînd se revarsă,
În simplitatea ființei tale,
Îți dă puteri și nu te lasă,
Să mergi neînsoțit pe cale.

Trage semnalul de alarmă,
Să lași păcatul ce te-apasă.
Din rugăciuni îți face armă,
Să lupți cu firea păcătoasă.

Cerescul har cînd te atinge,
De bucurii îți umple făptura.
Prin el, cu Domnul poți învinge
Oricît de înverșunată-i ura.

Cînd stai în rugă și-nchinare,
Îți umple candela uleiul
Și te uimești cît e de mare,
Acel ce-n viață ți-e temeiul.

Cerescul har e bunătatea,
Ce-nsuflet ți se instalează
Din mai nimic ai plinătatea,
De-a dărui cînd El lucrează.

Atuncea vezi că-ți prisosește
O haină, un ban, poate mîncare.
Și dragoste tu dăruiește!
Răsplata în cer îți va fi mare.

Cerescul har e umilința.
Cu El în plină încercare,
Înveți să nu îți pierzi credința.
Să-ntorci obrazul chiar de doare.

Să nu cobori la starea celui,
Ce-i pus pe mare răzbunare,
Ci roagă-te mereu Acelui
Ce-n dragostea-I are iertare.

Cerescul har cînd te-mpresoară
Te-nvață a prețui dreptatea,
Ce-i brîu de aur, ce-nconjoară
Pe cei ce tind Eternitatea.

Nu poți să măsluiești ocaua,
Păcatului, să-i spui credință.
Acel ce ține-n mîini nuiaua
O va-ndrepta spre-a ta ființă.

Cerescul har e legătura,
Ce-n rugă spre Divinitate,
O ai cînd îți îmbraci făptura
Cu umilință-n plinătate.

Și conștient acum că ești
O mînă mică de țărînă
Spre tronuri mari Dumnezeiești
Te roagă să-ți întindă o mînă.

Cerescul har este răbdare.
În încercarea cea mai grea,
În rugăciune și-nchinare,
Chiar îndelung o vei avea.

Din lutul care-i frămîntat,
Prin încercare și cuptor
Va scoate EL aur curat
Cu mîna Lui de ajutor.

Cerescul har cînd cu putere
Bate la ușa minții tale,
Primește-L! Sfîntă mîngîiere
Va fi răspunsul milei Sale.

La El e totul cu putință
Și greul cît ar fi de mare,
Ușor îl face prin credință
Că Domnul este Îndurare!

Cerescul har e mîntuire.
Lăsată omenirii-n dar
De Isus, Fiu de Nemurire
Sus la Golgota, pe Calvar.

Prin țintuire sus pe cruce,
Între tîlhari viața și-a dat.
Pe-a Lui cărare pot s-apuce
Doar cei cu "Eu" crucificat.