Pentru cei care au fost interesați de poeziile „După psalmi”. Vă rog foarte mult, nici într-un caz să nu socotiți că aceste poezii sunt o traducere ori chiar o adaptare. Ele sunt o privire proprie din starea mea către stările acelor oameni de demult. Până nu m-a pus Dumnezeu să scriu aceste poezii, eu, dacă citisem, poate, vreo 10 psalmi din cei mai populari. Poate mai mulți... Dar făcând cunoștință cu fiecare în parte mi s-a descoperit o lume foarte interesantă. Oameni foarte vii cu Credința și necredința lor, cu religii și crezuri, cu Speranța și deznădejdea, cu Dragostea și ura... Necătând la super cunoscuta idee că lumea se strică pe zi ce trece, tocmai „Psalmii”(originali, se înțelege) m-au convins că lumea merge spre bine. Spre Dumnezeu. Și spiritual, și material. Va plăcea asta cuiva sau nu. Și I-am mulțumit lui Isus. Din toată inima... Nu jelesc de loc că „După psalmi” s-au terminat. Dimpotrivă simt o eliberare. Și o mică totuși tristețe. Dar foarte mică. Mi-a fost foarte greu să postez câte două poezii în fiecare zi, dar Duhul nu m-a lăsat și am putut. Atenția mi se îndrepta , după terminarea „Psalmilor” spre „Cântarea cântărilor” și „Ecleziast”. Dar „Cântarea cântărilor” am refuzat-o pe loc căci o socot un imn al carnalității, dar iată„Ecleziastul” mă uluiește cu întradevăr o mare înțelepciune. Fie și a unui om religios. Visez la„Iona” și la „Iov”. Dar... Nu-s eu stăpân. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți! Amin.