O mamă, la casa unui om este lumină

O mamă la casa unui om, este lumină.
Ea mătură, întinde rufe şi găteşte,
Şi lumea-n jurul ei, e mai senină,
Când totul ordonat şi bun găseşte.

Ea simte înlăuntru când se-ntâmplă
Ceva neliniştit cu-ai ei copii.
Nu stă nepăsătoare, se implică
În cel mai strâmt ungher, spre-a-i potoli,

Să aibe pace-n suflet, să nu plângă,
Să poată adormi ei, liniştiţi...
Apoi, pe toate le aduce-n rugă,
Cu lacrimi, înaintea lui Isus.

Isus este cu-adevărat Lumina
Care străbate în pieptul meu şi-al tău.
Prin Biblie, deznoadă şi alină,
Ne-nvaţă cum să fim copilul Său.