În ruga mea mărețul Împărat
Voi proslăvi cu binecuvântare
Să fie Domnul veșnic înălțat
De cât va fi iubirea mea în stare.

Ce aș putea eu, Doamne, să-Ți mai zic
Când Universul tot Ţi se închină,
Dar voi striga și eu cu-al meu nimic
În care Mila Ta a pus lumină.

Eu nu m-oi sătura ca să repet
Salvarea ce mi-a dat-o al Tău Nume
Și știu, Isuse, că voi fi doar drept
Când Slava Ta o voi slăvi în lume.

Cuvântul Tău mă face fericit
Căci El m-a ridicat de la țărână
Și de la locu-acesta înnegrit
Înspre azur mă duci încet de mână.

Ai fost cu orișicine-ndurător
Din cei ce Ți-au gustat din bunătate,
Celor trufași, în semeția lor,
Grumajii le sfărâmi după Dreptate.

Căci palma Ta, Tu, Doamne, o deschizi
De-a-ndestula pe însetați de viață,
Pe cei ce cad îi sprijini și îi prinzi
Ca să-i îndrepți din nou înspre speranță.

Pe credincioșii Tăi îi ocrotești,
Dorințe le pornești ca să-nflorească
Ca, fericiți prin anii pământești,
Să fericească-o viață pământească.

Cu-ntregul trai al meu eu Te-oi slăvi
Cu orice frământare-a lui și cuget,
Iar veacuri peste veacuri, zi de zi
O mulțumire-oi fi-n vremea ce fuge.

Căci viața-mi înălțată-n Viața Ta
Înaripată fu din forfotire
Și pot, Isuse, iar a lăuda
Măreața, neschimbata Ta Iubire!