Paznic la suflet

De-un pic de vreme-ncoace,
O tendinţă cel puţin ciudată
Circulă-ntre cei nu au pace
Şi îşi simt avere-ameninţată!

De parc-o frică le-a intrat în oase
De-şi ridică garduri pân’ la cer
Şi îşi pun uşi metalice la case,
Iar în geam, grilaj de fier!

Iar pe bunuri, tot felul de zăvoare
Parole şi alarme ce-asurzesc...
Împânzite cu senzori de mişcare,
Dar nici camerele video nu lipsesc!

Şi-aşa se-nchid în turnul de cleştar,
Liniştiţi că totu-i sub control
Dar sufletul le umblă ca hoinar
Printre lucruri care sun-a gol!

Şi dacă lumea se chinuie să păzească,
Ceva ce oricum e trecător...
Pe noi, cu-atât mai mult ne-nsufleţească
Lucrurile ce-n veci nu mor!

Căci nu este mai mare bogăţie,
Decât să-ţi ţii sufletul curat
Împrejumuit cu ziduri de protecţie,
Pentru ziua Domnului păstrat!


~Amin~