A-nceput sa vina seara racoroasa
Și umbre lungi incet au coborat,
Cand ma-ndreptam pe drumul catre casa,
uitand de ziua cea frumoasa...
Deodata, soarele a rasarit!

Dar cum se poate oare asta,
E o minune, un mister?
Cand eu ma obisnuisem cu napasta,
Neașteptand nimic in noaptea asta...
Deodata, soarele a stralucit pe cer!

Ma uit cu teama… cu uimire
Am frunze vestede in glas,
Lacrimile curg de-a-valma, in neștire,
Sunt copleșita de iubire
Si inmarmurit e al meu pas.

Privesc la soare: straluceste!
Si deodata ma trezesc...
Cu raza lui ma incalzeste
Si tainic, dulce imi sopteste
Sa cred in el, sa ma-ncalzesc...

Dar cum se poate asta oare,
Cum sa ma intorc din nou in zi?
Desi-i frumos si e splendoare,
Noaptea o simt la cingatoare
e rece… si nu o pot opri...

Aleg sa ma opresc in pripa
Si sa privesc buimaca-n jur,
Ziua si noaptea se intalnesc o clipa
Si fâlfâie a dragostei aripa
Iar eu pasesc afara din obscur.

Tu, soare drag cu roua-n plete,
Te astept de-o viata sa apari,
Sa Te privesc pe îndelete
Lumina Ta sa ma desfete
Sa ne plimbam ca doi hoinari.

Si uit o clipa de innoptare,
Traiesc aceste zori tarzii,
Dar cand iubesc mai cu ardoare…
Noaptea o simt la cingatoare
Si stiu ca deodata, va veni.

Greta Andreica
Zalau
13 o5 2013