Să ne-aplecăm ca spicele de grâu
Atinse de o boare-n sfiiciune
Când Dumnezeu cuvântă azuriu
Și ne împrospătează-n rugăciune.

Să ne deschidem suflete de flori
Ce-au desfăcut petalele-n lumină
Când Dumnezeu ne dăruie comori
În rugăciunea noastră cristalină.

Cu palmele și inimile-n cer
Să ne-ndreptăm ca zborul de cucoare
Când Dumnezeu zidește Adevăr
În rugăciuni de binecuvântare.

Să-I mulțumim spre cer și spre pământ
Cu inimă, cu suflet și cu minte
Când ne înțelepțește Duhul Sfânt
Însămânțând cu noile cuvinte.