Un Prinţ fără haine de firmă


Era Un Prinţ ,
Ce nu purta haine de firmă,
Şi nici pantofi
Cu vârful ascuţit,
Trăia modest,
Ca omul de la ţară,
Şi-n toate El era,
Desăvârşit!

Măcar că era Fiu de-mpărat,
Nume pompos,
El nu şi-a căutat:
Irod,Caiafa sau Pilat;
În trai şi-n vorbă,
Era cel mai blând,
Deşi era Un Prinţ,
Trăia modest,ca oamenii de rând.

Maşini de firmă nu avea,
Şi nici vilă de lux nu îşi dorea,
Mergând din loc în loc,
Mult bine El făcea,
Şi evanghelia cu drag o predica .

Bogaţii,nu L-au suportat,
Pentrucă în gaşca lor,
El nu S-a integrat,
Moravurile lor mereu le critica,
Şi la sărmani,
De grijă le purta.

De cei lipsiţi el nu râdea,
Şi pe colegii mai săraci
Nu-i ridiculiza,
Plăcearea Lui : să fie de-ajutor,
Cred că aţi înţeles,
Că este vorba de Mântuitor!

Pe oameni El i-a fascinat,
Deşi la firme mari
El nu S-a îmbrăcat,
Mulţimile la El se îmbulzeau,
Era vestit şi oamenii-L iubeau.

Părinţii nu L-au dat
La şcoli de filozofi,
Purta sandale în loc de pantofi,
Cuvântul Său era
În toate ţările vestit,
Căci în vorbire
Era cel mai iscusit.

Sunt mândru,
De-Un aşa Mântuitor,
Să mă-ntâlnesc cu El,
Îmi este tare dor,
Modelul Său îmi este de folos,
Aş vrea să fiu şi eu,
Ca Domnul meu Hristos!

Valoarea nu e-n haine,
Dragii mei,
Pe bani,poţi să îţi cumperi
Tot ce vrei,
Dar nu poţi să îţi cumperi caracter,
Căci omul e pe lume efemer!

Dar într-o zi,
În slavă vom fi îmbrăcaţi,
Şi-atunci, de îngeri, vom fi admiraţi,
Coroane de-mpăraţi
Noi vom purta ,
Căci Însuşi Prinţul,
Ne va-ncorona!

23/04/2013